Acest site folosește doar cookies pentru sesiune necesare pentru funcționarea site-ului. Continuând navigarea pe acest site, consimțiți la politica noastră privind utilizarea lor. Mai multe despre politica noastră de securitate, în pagina politica privind cookies.
Meniu
 
Cert Plus

 

Clasificarea informațiilor și regulile de păstrare și arhivare

Clasificarea informațiilor și regulile de păstrare și arhivare

Într-o perioadă în care volumele de date cresc exponențial, iar cerințele de conformitate devin tot mai complexe, gestionarea corectă a informațiilor nu mai este doar o problemă IT. Clasificarea informațiilor, împreună cu stabilirea unor reguli clare de păstrare și arhivare, reprezintă un element esențial pentru securitate, continuitatea activității și respectarea obligațiilor legale.

Multe incidente de securitate nu apar din cauza atacurilor sofisticate, ci din gestionarea necorespunzătoare a documentelor, a accesului excesiv la informații sau a păstrării inutile a datelor sensibile. O politică bine definită poate reduce semnificativ aceste riscuri.

Ce este clasificarea informațiilor?

Clasificarea informațiilor reprezintă procesul prin care datele și documentele unei organizații sunt încadrate în categorii, în funcție de valoarea, sensibilitatea și impactul pe care divulgarea sau pierderea lor l-ar putea avea.

Scopul principal este aplicarea unor măsuri de protecție proporționale cu nivelul de risc al fiecărei informații.

O schemă simplă și eficientă poate include următoarele niveluri:

1. Informații publice

Sunt informații destinate publicului larg și care pot fi distribuite fără restricții.

Exemple practice:

  • Broșura de prezentare a companiei disponibilă pe website.
  • Comunicate de presă privind lansarea unui serviciu nou.
  • Anunțuri de recrutare publicate pe platforme precum eJobs sau LinkedIn.
  • Postări pe rețele sociale și materiale promoționale.
  • Certificate de conformitate sau acreditări afișate public.

Situație practică:

Un reprezentant comercial trimite unui client prezentarea companiei și lista serviciilor oferite. Aceste informații sunt considerate „Publice” și pot fi distribuite fără aprobări suplimentare.

Aceste informații pot fi distribuite fără restricții și nu produc prejudicii organizației dacă ajung la persoane din afara companiei.

2. Informații interne

Aceste informații sunt destinate exclusiv utilizării în cadrul organizației și nu ar trebui distribuite extern fără autorizare. Exemple practice:

  • Organigrama internă.
  • Proceduri operaționale standard (SOP).
  • Planificarea concediilor personalului.
  • Minute ale ședințelor interne.
  • Documentația privind procesele administrative.

Situație practică:

Un angajat solicită procedura de aprobare a achizițiilor. Documentul poate fi distribuit în interiorul companiei, dar nu trebuie publicat pe internet sau transmis partenerilor fără aprobare.

3. Informații confidențiale

Aceste informații pot produce pierderi financiare, juridice sau de reputație dacă sunt divulgate. Exemple practice:

  • Contracte cu clienți și furnizori.
  • Oferte comerciale înainte de semnare.
  • Bugete și previziuni financiare.
  • Date personale ale angajaților.
  • Rapoarte de audit intern.
  • Planuri de investiții și dezvoltare.

Situație practică:

Departamentul financiar pregătește bugetul pentru anul următor. Dacă acest document ajunge la concurență, poate oferi informații valoroase despre strategia organizației și trebuie tratat ca document „Confidențial”.

4. Informații strict confidențiale

Accesul la aceste informații trebuie monitorizat și acordat numai personalului autorizat. Exemple practice:

  • Parole administrative și chei criptografice.
  • Configurații de securitate ale infrastructurii IT.
  • Planuri de recuperare în caz de dezastru (Disaster Recovery).
  • Rapoarte privind vulnerabilități identificate în sisteme.
  • Cod sursă proprietar.
  • Informații despre investigații interne sau litigii în desfășurare.

Situație practică pentru un centru de date:

Documentația care conține schema electrică, configurația sistemelor UPS, setările generatoarelor, amplasarea camerelor de securitate și procedurile de intervenție în caz de incident trebuie clasificată drept „Strict Confidențială”. 

Aceste informații necesită cel mai ridicat nivel de protecție și acces limitat unui număr foarte redus de persoane.

Cum clasificăm un document în practică?

O metodă simplă este să răspundem la întrebarea:

„Care ar fi impactul dacă această informație ar ajunge la o persoană neautorizată?”

ImpactClasificare recomandată
 Nu există impact semnificativ  Public
 Impact redus asupra activității  Intern
Impact financiar, juridic sau reputațional moderat Confidențial
Impact critic asupra securității, continuității activității sau competitivității Strict Confidențial

Această abordare permite angajaților să clasifice rapid și consecvent documentele, contribuind la reducerea riscurilor de securitate și la aplicarea corectă a regulilor de retenție și arhivare.

Clasificarea de tip „Semafor” (Traffic Light Protocol)

Pentru a simplifica aplicarea clasificării informațiilor în activitatea curentă, multe organizații utilizează sistemul de clasificare tip „Semafor”, cunoscut și sub denumirea de Traffic Light Protocol (TLP). Acesta folosește culori intuitive pentru a indica nivelul de distribuție permis al informației și este utilizat pe scară largă în domeniul securității informațiilor și al securității cibernetice.

CuloareNivel de distribuție
Roșu (TLP:RED)Informația poate fi cunoscută doar de persoanele nominalizate explicit. Nu poate fi redistribuită.
Portocaliu (TLP:AMBER)Poate fi distribuită în interiorul organizației și către persoane care au nevoie justificată să o cunoască.
Verde (TLP:GREEN) Poate fi distribuită către parteneri, furnizori sau colaboratori de încredere, dar nu public.
ALB (TLP:ALB)Poate fi distribuită public fără restricții.

Exemplu practic

Un raport de evaluare a securității unui centru de date poate conține:

  • descrierea generală a facilității → TLP:GREEN;
  • lista vulnerabilităților identificate → TLP:AMBER;
  • parole, chei criptografice sau detalii exploatabile privind sistemele de securitate → TLP:RED;
  • informații publice despre certificările centrului de date → TLP:CLEAR.

Avantajele sistemului „Semafor”

Implementarea acestui model oferă mai multe beneficii:

  • facilitează înțelegerea rapidă a nivelului de protecție necesar;
  • reduce erorile de distribuție a informațiilor;
  • simplifică instruirea angajaților;
  • permite aplicarea consecventă a regulilor de acces, retenție și arhivare;
  • este compatibil cu cerințele standardelor ISO 27001, ISO 27002, NIS2 și cu bunele practici de guvernanță a informației.

În practică, multe organizații combină clasificarea formală (Public, Intern, Confidențial, Strict Confidențial) cu sistemul vizual de tip Semafor, utilizând etichete și marcaje colorate pe documente, emailuri și fișiere electronice. Astfel, un document poate fi marcat simultan ca „Confidențial - TLP:AMBER” sau „Strict Confidențial - TLP:RED”, făcând nivelul de protecție și regulile de distribuție mult mai ușor de înțeles pentru utilizatori.

Beneficiile clasificării informațiilor

Implementarea unui sistem de clasificare aduce numeroase avantaje:

  • reducerea riscului de scurgere a informațiilor;
  • aplicarea controalelor de acces adecvate;
  • respectarea cerințelor GDPR;
  • simplificarea proceselor de audit;
  • optimizarea costurilor de stocare;
  • identificarea rapidă a informațiilor critice pentru continuitatea activității.

În plus, clasificarea facilitează aplicarea principiului „need-to-know”, prin care angajații au acces doar la informațiile necesare îndeplinirii atribuțiilor lor.

Stabilirea perioadelor de păstrare

După clasificare, organizația trebuie să definească durata de păstrare pentru fiecare categorie de documente.

O greșeală frecventă este păstrarea documentelor pe termen nelimitat. Acest lucru crește costurile și expune organizația la riscuri suplimentare în cazul unui incident de securitate.

Exemple de perioade de păstrare

Tip documentPerioadă recomandată de păstrare
Documente fiscale și contabile, inclusiv ștate de salariiObligația legală este 5 ani de la data depunerii bilanțului pentru anul respectiv, recomandat 7-8 ani
Contracte comercialeDurata contractului + perioada de prescripție
Dosar angajat75 de ani
Înregistrări CCTV30 de zile
Jurnale de securitate IT6-24 de luni

*Perioadele exacte trebuie stabilite în concordanță cu legislația aplicabilă și cu cerințele de business.

Arhivarea informațiilor

Arhivarea reprezintă mutarea informațiilor care nu mai sunt utilizate frecvent, dar care trebuie păstrate pentru motive legale, operaționale sau istorice.

Un sistem modern de arhivare trebuie să asigure:

  • integritatea documentelor;
  • disponibilitatea pe termen lung;
  • trasabilitatea accesului;
  • protecția împotriva modificărilor neautorizate;
  • posibilitatea recuperării rapide.

Arhivarea electronică

Tot mai multe organizații adoptă soluții de arhivare electronică pentru a reduce costurile și a crește eficiența.

O soluție de arhivare eficientă ar trebui să ofere:

  • indexare și căutare rapidă;
  • controlul accesului;
  • versiuni și istoric;
  • semnături electronice și marcă temporală;
  • backup și plan de recuperare în caz de dezastru.

Pentru organizațiile care operează sisteme critice, precum centre de date, instituții financiare sau furnizori de servicii esențiale, arhivarea trebuie integrată în strategia de continuitate a activității și de recuperare în caz de dezastru (Disaster Recovery).

Legătura cu standardele internaționale

Clasificarea informațiilor și managementul retenției sunt componente importante ale mai multor standarde și cadre de referință:

  • ISO/IEC 27001 - Sistem de Management al Securității Informației;
  • ISO/IEC 27002 - Controale de securitate;
  • ISO 15489 - Managementul documentelor;
  • NIS2 - cerințe de securitate cibernetică pentru organizațiile vizate;
  • Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR).

Organizațiile care implementează aceste standarde beneficiază de procese mai mature și de o mai bună capacitate de demonstrare a conformității în cadrul auditurilor.

Bune practici pentru implementare

Pentru obținerea unor rezultate concrete, recomandăm:

  • Inventarierea tipurilor de informații existente.
  • Stabilirea unei scheme simple de clasificare.
  • Definirea responsabililor pentru fiecare categorie de date.
  • Implementarea etichetării documentelor.
  • Configurarea regulilor automate de retenție și ștergere.
  • Instruirea periodică a personalului.
  • Revizuirea anuală a politicilor și perioadelor de păstrare.

Succesul unui program de guvernanță a informațiilor depinde în mare măsură de implicarea managementului și de integrarea proceselor în activitatea zilnică a organizației. O abordare structurată reduce riscurile operaționale, facilitează respectarea cerințelor legale și contribuie la protejarea activelor informaționale care susțin activitatea și dezvoltarea pe termen lung.

Într-un mediu economic și digital tot mai complex, organizațiile care știu ce informații dețin, unde sunt stocate și cât timp trebuie păstrate vor fi întotdeauna mai pregătite să răspundă provocărilor viitoare.